Vancomicină hidroclorid

Vancomicina este un antibiotic din clasa glicopeptidelor. Vancomicina luptă împotriva bacteriilor din intestine.

Vancomicina este utilizată pentru a trata infecția intestinală cauzată de Clostridium difficile, care poate provoca diaree apoasă sau sângeroasă. Este de asemenea, utilizată pentru a trata infecțiile cu stafilococ care pot provoca inflamarea colonului și a intestinului subțire.

Vancomicina administrată oral acționează numai în intestine și în mod normal nu este absorbită sistemic. Vancomicina administrată oral nu va trata alte tipuri de infecții. Forma injectabilă este disponibilă pentru a trata alte infecții grave.

Trebuie urmate toate instrucțiunile de pe eticheta și ambalajul vancomicinei. Medicul sau farmacistul trebuie informați despre toate afecțiunile de care suferă pacientul.

Nu trebuie luată vancomicina dacă pacientul este alergic la aceasta.

Medicul trebuie informat dacă pacientul a avut una din următoarele afecțiuni:

• o tulburare intestinală cum ar fi boala inflamatorie intestinală, boala Crohn sau colita ulceroasă;
• afecțiuni renale;
• probleme de auz.

Dacă i se administrează antibiotice intravenos (IV).

Medicului trebuie informat dacă pacienta este gravidă sau alăptează.

Vancomicina se ia exact așa cum a prescris medicul sau farmacistul. Trebuie urmate toate instrucțiunile din prospect și trebuie cite toate ghidurile de medicamente sau fișele de instrucțiuni.

Se agită soluția orală (lichid) înainte de a se măsura o doză. Se utilizează seringa dozatoare furnizată sau se utilizează un dispozitiv de măsurare a dozei de medicamente (nu o lingură de bucătărie).

Se utilizează vancomicina pentru întreaga perioadă de timp prescrisă, chiar dacă simptomele se ameliorează rapid. Omiterea dozelor poate crește riscul de infecție. Vancomicina nu va trata o infecție virală, cum ar fi gripa sau o răceală comună.

Capsulele se păstrează la temperatura camerei, ferite de căldură și umiditate.

Vancomicina lichidă se păstrează în frigider, nu trebuie congelată.

Doza uzuală pentru adulți pentru colita pseudomembranoasă:

Diaree asociată cu Clostridium difficile: 125 mg oral de 4 ori pe zi

• Durata terapiei: 10 zile

Enterocolită: 500 mg până la 2 g oral pe zi, administrate în doze divizate de 3 până la 4 ori pe zi

• Doza maximă: 2 g/zi
• Durata terapiei: 7 până la 10 zile

Comentariu: Formulările administrate prin injecție nu vor trata colita.

Utilizări:

• Tratamentul diareei asociate cu C. difficile
• Tratamentul enterocolitei cauzate de S. aureus (inclusiv MRSA)

CDI severă, complicată: 500 mg oral de 4 ori pe zi și 500 mg (în 100 ml ser fiziologic normal) rectal la fiecare 6 ore cu/fără metronidazol IV

Comentarii:

• Formulările rectale trebuie administrate sub formă clismă de retenție.
• Prima recurență a CDI poate fi tratată cu regimul de tratament inițial.

Utilizări:

• Tratamentul inițial al pacienților cu CDI severă
• Tratamentul inițial al pacienților cu CDI complicat, sever

Doza uzuală pentru adulți cu enterocolită:

Diaree asociată cu Clostridium difficile: 125 mg oral de 4 ori pe zi

• Durata terapiei: 10 zile

Enterocolită: 500 mg până la 2 g oral pe zi, administrate în doze divizate de 3 până la 4 ori pe zi

• Doza maximă: 2 g/zi
• Durata terapiei: 7 până la 10 zile

Comentariu: Formulările administrate prin injecție nu vor trata colita.

Utilizări:

• Tratamentul diareei asociate cu C difficile
• Tratamentul enterocolitei cauzate de S aureus (inclusiv MRSA)

CDI severă, complicată: 500 mg oral de 4 ori pe zi ȘI 500 mg (în 100 ml ser fiziologic normal) rectal la fiecare 6 ore cu/fără metronidazol IV

Comentarii:

• Formulările rectale trebuie administrate sub formă de clismă de retenție.
• Prima recurență a CDI poate fi tratată cu regimul de tratament inițial.

Utilizări:

• Tratamentul inițial al pacienților cu CDI severă
• Tratamentul inițial al pacienților cu CDI complicat, sever

Se ia medicamentul cât mai curând posibil, dar se sare peste doza omisă dacă este aproape timpul pentru următoarea doză. Nu se iau două doze în același timp.

Se urmează instrucțiunile medicului cu privire la orice restricții privind alimentele, băuturile sau activitățile.

Trebuie apelată asistență medicală de urgență dacă apar semne de reacție alergică la vancomicină: urticarie; respirație dificilă; umflarea feței, buzelor, limbii sau gâtului.

Trebuie contactat medicul dacă apar următoarele simptome:

• diaree apoasă sau sângeroasă;
• pierderea auzului, țiuit în urechi;
• probleme cu rinichii – umflare, creștere rapidă în greutate, durere în lateral sau în partea inferioară a spatelui, urinare redusă sau deloc;
• nivel scăzut de potasiu – crampe la picioare, constipație, bătăi neregulate ale inimii, creșterea setei sau a urinării, amorțeală sau furnicături, slăbiciune musculară sau senzație de moale.

Efectele secundare asupra rinichilor pot fi mai întâlnite la adulții în vârstă care iau acest medicament.

Reacțiile adverse frecvente ale vancomicinei pot include:

• potasiu scăzut;
• greaţă;
• dureri de stomac.

Alte medicamente pot interacționa cu vancomicina, inclusiv medicamentele eliberate pe bază de prescripție medicală și fără prescripție medicală, vitaminele și produsele din plante. Medicul trebuie informat despre toate medicamentele pe care le ia pacientul, înainte de a începe tratamentul cu vancomicină.